Skip to content

Băutură

[2 Mai, înainte de 1990]

Se bea foarte mult votcă pe vremea aceea, enorm de mult; bere, vin nu-mi aduc aminte, se bea tărie în general, şi tărie ieftină, dar foarte bună în comparaţie cu ce ar însemna tăria ieftină astăzi. Existau minunatele vodci Wyborowa, poloneză, care era mai slăbuţă şi mai dulcişoară, exista Zubrowka, vodca cu iarbă pe care o mânca bivolul, cu firul de iarbă înăuntru, existau vodcile ruseşti, care erau mult mai strong, dar care se beau pe rupte şi care erau foarte ieftine. Pentru că erau relaţiile inter-ţările socialiste, datorită cărora aveam toate lucrurile astea. Romul cubanez, ieftin, bun, minunat. Deci cam asta se bea. (6)

Una era în anii `60, când a fost mica liberalizare, când se găseau de toate, plus că pe urmă, când nu s-au mai găsit de toate, erau polonezii care veneau la noi. Foarte mulţi veneau la 2 Mai. Aduceau şi băutură de vânzare, şi saltele de plajă. Pe urmă foarte prost a fost în anii `80. […] Se bea votcă şi vin, la început era vinul de regiune, cunoscut, avea sticlă de un litru, „Corăbioară” i se spunea. Era aşa-zis de Murfaltar şi era cu o corabie. Şi în rest era vodca românească şi pe urmă a fost jale foarte mare, îmi povesteau colegi mai tineri, în anii `80 nu se găsea nimic, ca peste tot. La sfârşitul anilor `80 veneai cu Trăbănţelul sau cu altă maşină, acumulai, ca de altfel pentru orice sărbătoare, făceai cumpărături două-trei luni şi le puneai deoparte, „astea le duc când mergem la 2 Mai”. (2)

[Beam băuturile ] Cele mai simple. Rom, votcă, bitter, vermut. În `66 – `67 stăteam la o gazdă cu nevastă-mea, nu eram căsătoriţi cred, cu o prietenă de-a ei, mai venea pe la noi şi văr-miu şi ne duceam la Dobrogeanu la tejgheaua de băuturi cu câte o sticlă de juma de kil şi îi spuneam ăluia „pune-mi o sută de votcă, o sută de rom, o sută de cognac, o sută de vemut”, toate în aceeaşi sticlă. Şi ieşea ceva care nouă ne plăcea foarte mult. Şi bere. Bere la halbă, se găsea pe acolo. Altceva mai deosebit nu. (9)

Copyright © Liviu Vasile