Skip to content

Efemeritate

[Vama Veche, după 2000]

Toate astea care s-au construit acum pe plajă la Vama au fost construite prin jefuirea domeniului public, în sensul că s-a folosit piatra de pe mal, există şi un drum care pentru asta a fost săpat, şi cu nisipul de la faţa locului. Clădirile alea sunt efemere, pentru că cimentul amestecat cu sare nu are o durată de viaţă mai mare de şapte, opt, zece ani. Deci o să se cam năruie în foarte scurtă vreme. Ceea ce nu e rău, dar spune foarte mult despre cum se folosesc resursele locale, în sensul că bunul public este folosit aiurea şi că oamenii ăştia nu construiesc pentru multă vreme. Acolo nu va fi o staţiune, niciodată. Deci e un fel de adunătură de barăci care o să dispară, normal, oricum n-au autorizaţie. Şi asta se poate compara cu ceea ce înseamnă dezvoltare durabilă, vila lui Buculei de pe mal, dintre 2 Mai şi Vama. Care a preluat o tradiţie de a construi o casă de vacanţă. Cu materiale locale dar bune. E drept că nu multe locale, că pe urmă au trebuit să aducă piatră din Bulgaria, pentru că piatră de Albiţa nu le-a plăcut. Dar ceva trainic, care o să spună ceva despre un anumit mod de viaţă şi un anumit mod de a vedea mersul la mare. Care să şi includă marea. Spiritul Vămii Vechi a dispărut în măsura în care important nu mai e locul şi consumarea locului, prin plimbări, prin stat la soare, prin înotat, ci prilejul de a fi cu multă lume împreună şi a te îmbăta. Sunt două viziuni diferite, dar dezvoltarea durabilă cred că aparţine stilului 2 Mai tradiţional. (2)

Copyright © Liviu Vasile