Skip to content

Mâncarea

Ioana Popescu: „Mergeam la sfârşitul lui iunie, pe urmă când ne-am mutat la gazdă mergeam în august în general la mare, mergeam la sfârşitul lui iunie când ziua este uriaş de lungă şi când te trezeşti dimineaţa direct pe plajă cu o mare foarte limpede şi foarte lină, spre deosebire de perioadele următoare când marea e când cu valuri, când cu alge, când cu meduze. Singura invazie zoologică, să spun aşa, era invazia de garizi. La sfârşitul lui iunie vin garizii până la malul apei. Şi culegeam garizi şi mâncam zilnic garizi pe care-i fierbeam pe aragazul de campanie. Era minunat. […] La prânz găteam pe aragazul de campanie ce se nimerea. Ori puneam o tablă şi puneam scoicile curăţate cât de cât pe cochilie, le puneam şi ele se deschideau şi mâncam scoici la grătar cu puţin usturoi, uite, îmi lasă gura apă şi acum, ori aceşti garizi fierţi, ori mai aduceam de acasă.”

Vintilă Mihăilescu: „Nu era cu adevărat punct de alimentare, până în `90 nu era nimic. În Vama Veche ţi-am spus, erau ăştia (cantina clujenilor), dar alt restaurant nu exista. În 2 Mai era acest restaurant mai select, chipurile, „La Dobrogeanu”, unde 99% dintre turişti, fiind tineri, nu aveau bani să intre. Acolo mai veneau în vizită ăştia de la staţiunile mari. Şi a apărut la un moment dat „Turistul”, exact pe ideea de mai ieftin pentru turişti de rând, unde puteai să mănânci un mic şi o ciorbă. Şi unde era omor, pentru că era singurul local de alimentaţie, singurul restaurant. Dar în rest nu era nimic. Se mânca la gazde şi de regulă îţi găteai tu. Plăteai, era o sumă fixă, pentru acces la aragaz. Şi atunci, dat fiind că se mergea în grupuri, azi găteam eu, mâine găteai tu şi aşa mai departe.”

Ioana Popescu: „Tudoriţa, cum spun, gătea foarte prost şi foarte murdar. Nuţi găteşte şi acum, foarte bine, foarte rapid, expeditiv, aşa. Şi găteşte, eu aşa mi-o amintesc pe Nuţi, dimineaţa când te trezeşti o vezi pe Nuţi tronând, regina cartofilor, pe un morman de cartofi la care curăţă preţ de vreo două ore şi pe urmă de la cartofii ăia, de la baza de cartofi, se adaugă legume din grădină, pui din curte, totul este proaspăt cules la botul calului. Şi face tot felul de ciorbe, mâncăruri, lucruri minunate, foarte simple, de altfel, dar foarte gustoase şi hrănitoare.”

Liviu Papadima: „Mâncam la gazdă, mâncarea era consistentă şi relativ ieftină. În perioada studenţească făceam foamea. După aceea, având şi copil mic, nu ne mai permiteam lucrul ăsta. Ulterior însă, imediat după `90, n-a mai fost o problemă alimentaţia, pentru că s-au… [deschis], a fost o explozie de cârciumi mai mult sau mai puţin improvizate. Deci aveam posibilitatea de a mânca oriunde.”

Dan Vuşdea: „Era restaurantul ăsta, Dobrogeanu îi spunea, care avea nişte umbrare, un grătar în curte şi în încăpere, în partea construită, era un bar la propriu, adică barul de vândut băuturi şi un tip care vindea carnea. Şi îţi luai ce voiai de băut şi ăla îţi punea pe o farfurie zece mici, o friptură, o inimă, ceva, cu care te duceai afară la grătar şi ţi le făceai la grătar acolo. După aia le luai în farfurie acasă şi mâncai. Cam aşa începuse în 2 Mai pe vremea aia.”

Copyright © Liviu Vasile