Skip to content

Stufstock

[La primul Stufstock,] Organizarea a fost foarte spectaculoasă şi memorabilă, pentru că a fost un mare eveniment născut practic de la zero, şi organizarea a fost de o spontaneitate şi de o inconştienţă năucitoare. Nu ştiu cine s-ar mai apuca de aşa ceva. Primul Stufstock a fost provocat tot de intervenţia oficialităţilor, era ministrul turismului Agathon, care, cred că în mai – iunie, când sunt puţini cortişti acolo, a organizat o descindere şi i-a obligat să-şi strângă corturile şi aşa mai departe, deci practic au fost ridicaţi, luaţi pe sus, lucrurile rămânând incerte pentru viitor. Se pare că pentru Vama existau nişte proiecte de dezvoltare în care, mă rog, Vama urma să ia şi ea traiectoria celorlalte staţiuni, mai ales că exista perspectiva că pe acolo va trece un drum european. Viziunea era: hoteluri de şapte etaje şi beach-bar-uri şi lucruri de tipul ăsta, şi, evident, cortiştii încurcau acolo. Asta a creat o furie lesne de înţeles în rândul celor obişnuiţi să vină să-şi pună cortul acolo şi aşa s-a născut ideea de a face un eveniment care să marcheze această furie, acest protest. Opţiunea a fost pentru muzică rock, ea fiind prin tradiţie asociată cu civismul şi cu implicarea în diverse cauze. Faptul că acest festival a ajuns să se ţină şi să adune foarte mult public, să se desfăşoare fără nici un soi de incidente majore a fost, ce să zic, ajutorul lui Dumnezeu, dar pe de altă parte şi o capacitate de a convinge pe care au avut-o mulţi dintre cei implicaţi. Totul s-a făcut pro bono. Nu au existat sponsori, nu au existat fonduri. În ce priveşte organizarea, a fost întru totul haotică, făcută de oameni care nu făcuseră în viaţa lor aşa ceva. Îmi aduc aminte, a fost un incident, dintr-o proastă planificare… A fost Scena Mare şi am avut şi invitaţi care au cântat prin localuri. Bibi şi-a pus la dispoziţie restaurantul şi urma să cânte acolo Ada Milea. Ada Milea fiind foarte populară a fost năvală de doritori şi au fost extrem de enervaţi că n-au putut să intre. Drept pentru care Ada Milea a luat o decizie spontană şi cu totul spectaculoasă, să cânte pe geam. În aşa fel încât să poată fi ascultată şi de cei din restaurant şi de cei de afară, din stradă. Cei de afară, din stradă, erau, normal, foarte nemulţumiţi. Şi noi, cei care făcusem organizarea, evident cu toţii pe bază de voluntariat, am mers să stăm de vorbă cu oamenii, să încercăm să ne cerem scuze, să-i liniştim. Ţin minte, la un moment dat, un domn foarte nervos, că e inadmisibil, că ce e porcăria asta. Am încercat să-l calmez cerându-mi scuze şi aşa. Zice, dom`le, dar dumneata eşti dintre organizatori? Da. Zice, în locul tău mi-aş da demisia, pe loc! (râde) Era cam greu să-mi dau demisia. Dar, în final, lăsând la o parte astfel de pene de organizare, lucrurile au ieşit cu bine. Într-unul din anii următori organizaţia „Salvaţi Vama Veche” şi Stufstockul au luat premiul Galei Iniţiativelor Civice, premiul cel mare. A avut un impact public mare. (5)

În privinţa Stufstock-ului, de pildă, a fost o temă de dispută internă în organizaţie, tot mai fierbinte această dispută. Dacă organizarea Stufstock-ului, începând cu ediţia a IV-a sau a V-a mai serveşte scopurilor organizaţiei sau nu. Pentru că multă lume a acuzat Stufstock-ul că ar fi stricat Vama şi am avut şi noi momentul în care ne-am speriat, nu mai ţin minte la care Stufstock, în care am atins o cotă de public de peste 50 000 de oameni. Şi atunci, după controverse interne destul de aprinse, am decis că dacă păstrăm Stufstock-ul îl profesionalizăm. Şi îl profesionalizăm înseamnă un lucru simplu: bilete. Ideea că pentru tineretul actual muzica rock mai este un brand identitar e, iarăşi, foarte problematică. Pe vremea noastră da, muzica rock se asocia cu o ideologie, practic. În momentul de faţă eu cred că este doar una dintre alternativele de gust pentru tineretul actual. Pentru noi muzica rock însemna libertate, însemna occident, însemna valori europene, lucruri de tipul ăsta. (5)

Copyright © Liviu Vasile